Gânduri printre rânduri: Sfâşiat de ruşine sau de altceva

Nu citesc numai romane  de ultimă apriţie. Cu ceva timp în urmă am căpătat spre citire un roman de un autor pe care nu-l cunoşteam, Cristian Fulaş. Era romanul lui de debut, roman foarte apreciat de revista mea favorită  ‘Observator cultural’. Ttitlul cărţii este ‘Fâşii de ruşine’. Este o poveste sfâşietoare  despre lupta personajului principal cu sine, cu adicţia şi cu o nesfârşită sfâşietoare  ruşine.

Titlul mi se pare foarte bine ales, e un roman făcut din fâşii de realitate, irealitate, ruşine şi anormalitate. Într-un interviu autorul mărturisea:

“Iniţial voisem să numesc romanul meu Ruşinea. O căutare scurtă pe Google m-a vindecat, titlul era deja folosit de Rushdie şi a trebuit să modific.  Am trecut printr-o serie de titluri până ce într-o dimineaţă, în bucătăria în care scriam de obicei, lumina s-a filtrat într-un mod ciudat prin fereastră şi am văzut efectiv câteva fâşii colorate care brăzdau încăperea.  Metafora mi-a plăcut pe loc, m-am îndrăgostit de ea, la fel pot spune şi despre muzicalitatea alăturării acestor cuvinte, fâşii de ruşine. A rămas aşa, e bine, după atâţia ani încă mi se pare că sună foarte bine “[1]

E un roman cu mulţi bărbaţi, puţine femei şi foarte multe necunoscute. Citindu-l avem impresia că înaintez printr-o ceaţă densă. Poate că asta a fost intenţia autorului  să inducă cititorului starea unui om aflat la mariginea lumii, unui om care nu ştie de unde vine şi încotro se îndreaptă, un om care nu are legături afective şi e obosit de tot.

Capitolul 12 începe cu un fel de poem care după mine ar fi cheia cărţii:

Am obosit

Vreau altceva.

Nimic nu-mi ajunge

Nimic nu mă mulţumeşte

Nu există răspunsuri.

Nu există nici măcar întrebări.

Nu există trecut.

Nu există prezent.

Nu există viitor.

Nu am ce face cu viaţa mea.

Nu recomand cartea celor depresivi şi predispuşi la consumul de aclool sau alte substanţe. Este o poveste atât de reală că cititorul simte greaţa, neputinţa şi lipsa de orizont a personajului principal. Este vorba totuşi de  un roman convingător, scris cu talent si sunt sigură că  voi  ai citi şi  alte  cărţi scrise de Cristian Fulaş. Nu de alta dar m-a făcut curioasă

Cristian Fulaş s-a născut în 1978, la Caracal. A absolvit Facultatea de Litere din Baia Mare în 2002. Studii aprofundate de Teoria Literaturii, la Universitatea din București, 2003. Cărţi publicate: Fîșii de rușine, Jurnal de debutant (2015), După plîns (2016). Fîșii de rușine a primit Premiul Observator cultural pentru Debut în Proză, 2016, Premiul Colocviilor Liviu Rebreanu, Bistriţa Năsăud, 2015, volum nominalizat pe lista de debut la Gala Premiilor Uniunii Scriitorilor din România, 2016. Din volumul Fîșii de rușine au fost traduse și publicate fragmente în italiană, germană, maghiară, suedeză. În 2016 organizează Festivalul Internaţional de Literatură LOFEST, 3-6 februarie, București.


[1] https://adevarul.ro/cultura/carti/interviu-cristian-fulas-scriitor-traim-intr-o-lume-anormalitatea-pare-devenit-regula-excesul-e-legea-intampla-lucrurile-1_5af2cc9bdf52022f75c3486d/index.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s