Poezie din limba în care visăm: Marin Sorescu îndulceşte carantina

Poezie din limba în care visăm: Marin Sorescu îndulceşte carantina

Vă propun o poezie care nu a fost scrisă în pandemie dar se potriveşte.

Sau am potrivit-o eu?!?

Deja ştiţi că îmi place Sorescu.

Hibernăm

Traim din amintiri, hibernam în vizuina

Unei frumoase intamplari, care se-ndeparteaza.

Intre vinovatie si – asteptare.

Cam acesta e cadrul. Nu se poate schimba nimic.

Asteptam cu mana streasina la inima.

Si ce rar se vede ceva în zare.

Dar trebuie să ne pastram calmul.

„Nu se lipeste mancarea de mine” – zici

Uite-asa nimic n-are gust, când santem despartiti.

Sinul tau mă doare.

Cum taie laptele foamea, brusc,

Asa trezesti în mine speranta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: