Poezia zilei

De aceastӑ datӑ ȋmi iau inima ȋn dinţi şi vӑ propun o poezie scrisӑ de mine. Nu pentru cӑ m-aş putea aşeza alӑturi de poeţii pe care i-am propus pânӑ acum la aceastӑ rubricӑ ci pentru cӑ acest text este lumânarea mea aprinsӑ pentru cel plecat.

M-ai făcut de poveste

M-ai făcut de poveste

Eu nu mi-am dorit niciodată

Acest gen de celebritate

Să intru  în gura lumii

Să fiu povestită

Şi de toţi întrebată

Ce situaţie  încâlcită

Chiar mi se face ruşine

Că toţi  ştiu ce s-a întâmlat

Iar eu nu visam decât

Banal, să  mă băbesc alături de tine

Acum poţi dormi liniştit

Nu mai ai insomnii

Încă  îţi pregătesc cina

Îţi mai aştern patul

Încă te mai iubesc

Prin şi lângă copii

Fragmentul de cultura -un pic de etnografie: Luminaţia

In cultura tradiţionalӑ româneascӑ sӑrbӑtorile creştine se ȋmpletesc cu cele precreştine . Una din sӑrbӑtorile importante este Luminaţia sau ziua morţilor. Aceasta este noaptea în care se spune că sufletele morților vizitează lumea celor vii, iar oamenii merg să aprindă lumânări la mormintele celor dragi, care nu mai sunt printre noi.

Potrivit legendelor populare, în prima zi de Brumar / noiembrie, porțile dintre cele două lumi se deschid, iar acum cei plecați dintre noi pot veni să ne viziteze.

Se spune că nu e bine să primești la mormântul cuiva drag pe cineva cu care s-a certat în viață. Totodată, în această zi nu trebuie să fii zgârcit sau egoist. Pomenirea morților îndeamnă la iubirea aproapelui și la ocrotirea acestora.

În această zi nu este bine să muncești sau să speli haine. Cei bătrâni mai spun că nu e bine să dai de pomană alcool înainte unei mese calde. Nu e bine să plângi. Se spune că morții nu vor să îi vadă pe cei pe care i-au lăsat în urmă suferind.

La catolici, Ziua Morților (Luminația) este pe 2 noiembrie. Tradiția a pătruns în Transilvania într-un mediu multiconfesional și a început să fie serbată din seara de 1 noiembrie. Nefiind o încălcare a canoanelor, ziua liturgică începe din momentul în care apune soarele în ziua precedentă.

Cimitirele se luminează, mai ceva ca în noaptea Învierii, de la flăcările candelelor şi lumânărilor aprinse în dreptul fiecărui mormânt, chiar şi la cele părăginite, uitate sau ignorate de urmași. Luminația este o combinație de tradiții, datorită numeroaselor familii mixte din regiunea Transilvaniei, căci pomenile sunt caracteristice numai ritului ortodox, în vreme ce sărbătoarea în sine le aparţine catolicilor[1].

În anumite sate, se mai păstrează obiceiul de a duce apă proaspătă la morminte, la Luminație, până la răsăritul soarelui. Dar numai copiii sunt demni să facă acest gest, căci sunt puri și au suflete curate. Se spune că morților li se mai face sete și trebuie să li se dea și apă de pomană, pe lângă mâncare.

Ziua de 1 noiembrie, poate fi considerată, singura zi din an în care oamenii glumesc în cimitir. De Ziua Morților, bucuria reîntâlnirii cu sufletele rudelor trecute în Lumea de Dincolo depășește tristețea comemorării.

Aceasta sӑrbӑtoare are rӑdӑcini mai adânci decât creştinismul. Cultul morților sau cultul strămoșilor – este una dintre cele mai vechi forme de religie care a constat în cinstirea strămoșilor decedați și a rudelor moarte. Este o sӑrbӑtoare care a ajuns la noi din adâncurile istoriei, o sӑrbӑtoare  care ne ȋnvaţӑ respectul unul faţӑ de altul (pentru vii şi morţi deopotrivӑ), o sӑrbӑtoare   care trece peste graniţele timpului şi a prea diverselor culte creştine. Este ca sa mӑ exprim printr-o expresie la modӑ, o sӑrbӑtoare multiculturalӑ.

Fiind departe de luminile cimitirelor de acasӑ vӑ invit sӑ ne onorӑm strӑmoşii, pe toţi cei plecaţi prin aprinderea unei lumânari care sӑ le arate celor duşi cӑ drumul spre casӑ trece prin amintirile noastre frumoase. Conform tradiţiei  pledez ȋmpotriva plânsului şi pentru poveşti frumoase despre cei ce nu mai sunt. Amintiţi-vӑ doar cele bune, cele care vӑ aduc zâmbetele celor adormiţi şi prin lumina gândurilor frumoase spuneţi-le ȋn seara aceasta cӑ nu i-aţi uitat.


[1] https://folclor-romanesc.ro/luminatia-ziua-mortilor-traditii/

Veste poveste: BOOVIE

Copiii de la şcoala româneascӑ voor participa cu un filmuleţ la festivalul BOOVIE un festival de citit, de gândit şi mai ales un festival ȋn care copiii vor fi foarte creativi.

Festivalul este In România la a cincea ediţie, anul acesta au fost invitaţi copiii din diaspora.

Secțiunea se numește, nu întâmplător, ExtRO Boovie, este posibilă în urma căștigării unei sesiuni de finanțare organizate de Departamentul Românilor de Pretutindeni și este menită să dezvolte legăturile între tinerii din interiorul țării și cei de peste graniță.

Am primit provocarea celor de la BOOVIE şi ne-am aşternut la  treabӑ cu un grup de 6 copii  care sub ȋndrumarea subsemnatei şi cu ajutorul unor pӑrinţi care ne-au  gӑzduit  şi ȋndrumat ȋn ale technicii .

Entuziasmul, talentul şi  dorinţa de a face un film bun dupӑ cartea “Cei doi teribili “ de  Jory John, Mac Barnett m-a uimit. Andreea, Teodora, Maria, Adi, David şi Rareş au citit cartea au extras esenţialul, au scris scenariul şi au facut filmul ȋntr-un timp record. Au muncit serios, au discutat cu interes detaliile cӑrţii dar s-au şi amuzat. Pe scurt a fost o experienţӑ frumoasӑ atȋt pentru copii cât şi pentru ȋndrumӑtor.

Cum ar spune olandezul mai avem de pus punctuleţul pe i, mici detalii de adӑugat şi vom submite  filmul . Uraţi-ne succes.

Moment de pauzӑ ȋn timpul filmӑrilor

Poezia zilei

E toamnӑ şi o  sӑ mai fie  toamnӑ o vreme de aceea vӑ propun sӑ ne amintim de Bacovia şi de versurile lui tomnatice.  O  toamnӑ târzie cântând la voarӑ, o toamnӑ ce plânge si se acordeazӑ tristeţilor noastre afectate de criza covid. Pe vremea lui Bacovia altfel de boalӑ bântuia societatea. Vӑ las pe voi sӑ ghiciţi care…

Toamna murind

Toamna în grădină îşi acordă vioara.

Plâng strunele jalnic, lung şi prelung

 Şi-n goala odaie acorduri ajung…

Şi plâng în odaie, şi eu din vioară…

 Plâng strunele toate lung şi prelung

Fereastra e deschisă… vioarele plâng…

 O, ninge… şi toate se sting…

 Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit…

 Îmi cade vioara şi cad ostenit,

 Iar toamna, poetă, cântând a murit

Poezie din limba ȋn care visӑm

Pentru cӑ chiar a venit toamna vӑ propun o poezie pe care cu toţii o ştim, fie cӑ am citit-o, fie cӑ  am auzit-o cântatӑ de Nicu Alifantis. E o poezie care ȋmi vine ȋn minte de ȋndatӑ ce  ruginiul toamnei ȋncepe  sӑ se ghiceascӑ ȋn frunze. V-o dӑruiesc la ȋnceput de toamnӑ  ȋnvelitӑ ȋntr-o dragoste mare

Emoţie de toamnă

de Nichita Stănescu

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,

cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,

că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,

că ai să te ascunzi într-un ochi străin,

şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,

iau cuvintele şi le-nec în mare.

şuier luna şi o răsar şi o prefac

într-o dragoste mare.

Bucuria ȋn culori, culori ȋn bucurie

Ne-am propus sӑ vӑ aducem ȋn atenţie prezenţe culturale româneşti in Olanda. Ȋn cazul de faţӑ vӑ  invit sӑ facem un pas mai departe şi sӑ sӑrim pârleazul ȋn vecini.  Evenimentul pe care vreau sӑ ȋl anunţ este expoziţia de picturӑ a pictoriţei Alina-Alexandra Georgescu.

Vernisajul expoziţiei cu titlul:” Bucuria  ȋn culori” / „Kleuren in Vreugde”  va avea loc pe 2 octombrie 2020 la Arthis Casa de culturӑ Belgiano- Româna :

Arthis, Vlaamsesteenweg 33, 1000 Brussel. Organizatorii ne atenţineazӑ cӑ respectarea mӑsurilor de precauţie este foarte important de aceea este necesarӑ ȋnscrierea pentru participarea la eveniment.  

Ȋnscrierile se pot face pe email: info@arthis.org .

Cȋteva cuvinte despre Alina-Alexandra Georgescu. S-a nӑscut in Slatina dar locuieşte de 15 ani in Belgia. A fost pasionatӑ de picturӑ ȋnca din copilӑrie. Urmâdu-şi destinul artistic a studiat pictura ȋn

Boedapesta, Bonn şi Limerick (Irlanda). Alina-Alexandra Georgescu se exprimӑ artisitic folosind materiale precum: acryl,  papier şi carton.