Oricât m-aş suci şi ȋnvârti tot ȋn Ardeal mӑ ȋntorc ȋn cele din urmӑ. De data aceasta vin de mânӑ cu un poet drag mie : Lucian Blaga. Pentru cӑ azi e ziua ȋngerilor vӑ propun un poem cu ȋngeri.
Obiceiuri şi tradiţii de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil
O zi deosebit de importantă a calendarului ortodox o reprezintă ziua de 8 noiembrie, respectiv sărbătoarea Sfinților Mihail și Gavril. Nu o sӑ abordez partea preponderent teologicӑ a acestei sӑrbӑtori. Tot ce trebuie sӑ se ştie despre acesta este faptul cӑ ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gabril este sărbătorită în fiecare an pe data de 8 noiembrie. Aceasta este o zi în care sunt cinstiţi nu doar pe Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, ci pe toate cetele îngereşti. Toţi îngerii au fost creaţi de Dumnezeu buni, însă o parte dintre ei, condusi de Lucifer, s-a mândrit şi s-a ridicat împotriva Ziditorului lor.
In folclorul religios romanesc, Arhanghelul Mihail este un personaj mai venerat in comparaţie cu Arhanghelul Gavriil. El poartӑ, uneori, cheile raiului, este un ȋnfocat luptӑtor ȋmpotriva diavolului şi vegheazӑ la capul bolnavilor, dacӑ acestora le este sortit sa moarӑ, sau la picioarele lor, daca le este hӑrӑzit sӑ mai trӑiascӑ De multe ori ȋl ȋntâlnim alӑturandu-se Sfântului Ilie, atunci când acesta tunӑ şi trӑsneşte, sau orânduieşte singur grindina, cu tunul. El ţine şi ciuma in frâu, asemӑnӑtor Sfântului Haralambie.
Ȋn satul traditional (care mai existӑ poate ȋn realitate, ȋn amintirea noastrӑ sau doar ȋn scrierile unor enografi ȋnpӑtimiţi) soborul Sfinților Mihail și Gavril se serbează trei zile, în 8, 9 și 10 noiembrie. Prima zi se numește capul Arhanghelului, a doua zi mijlocul Arhanghelului, iar a treia zi coada Arhanghelului.
Se obișnuiește ca în ziua de Sfântul Mihail și Gavril, sau în ajunul sărbătorii de Sfântul Mihail și Gavril, să se împartă pomană pentru sufletele morților, aceste ofrande numindu-se popular “Moșii de Arhangheli”.
Totodată, un vechi obicei spune că de sărbătoarea Sfinților Mihail și Gavril se aprind lumânări atât pentru oamenii în viață, cât și pentru cei trecuți în neființă fără lumânare sau dispăruți în împrejurări năprasnice.
Legatӑ fiind de Transilvania prin naştere şi de Bucovina prin cӑsӑtorie aş vrea sӑ vӑ vorbesc despre tradiţiile acestora.
Ȋn trecut, ȋn societatea tradţionalӑ bucovineanӑ, Arhanghelii erau sӑrbӑtoriţi pentru ca „ei sunt pӑzitorii oamenilor de la naştere şi pânӑ la moarte, rugandu-se lui Dumnezeu pentru sӑnӑtatea acestora”. Arhanghelii, ȋn viziunea popularӑ, asistӑ si la judecata de apoi, sunt patroni ai casei, ard pӑcatele acumulate de patimile omeneşti fireşti şi purificӑ, prin post, conştiinţele.
Ȋn zonele muntoase, ȋn care Arhanghelii erau celebraţi şi ca patroni ai oilor, stӑpânii acestor animale fӑceau o turtӑ mare din fӑina de porumb, numitӑ „turta arieţilor” (arieţii fiind berbecii despӑrţiţi de oi), ce era consideratӑ a fi purtӑtoare de fecunditate. Aceastӑ turtӑ se arunca in dimineaţa zilei de 8 noiembrie ȋn târla oilor, odatӑ cu slobozirea ȋntre oi a berbecilor. Dacӑ turta cadea cu faţa in sus era semn ȋncurajator, de bucurie ȋn rândul ciobanilor, considerandu-se cӑ ȋn primӑvara toate oile vor avea miei, iar dacӑ turta cӑdea cu faţa in jos era mare supӑrare.[1]
De aceastӑ datӑ ȋmi iau inima ȋn dinţi şi vӑ propun o poezie scrisӑ de mine. Nu pentru cӑ m-aş putea aşeza alӑturi de poeţii pe care i-am propus pânӑ acum la aceastӑ rubricӑ ci pentru cӑ acest text este lumânarea mea aprinsӑ pentru cel plecat.
In cultura tradiţionalӑ româneascӑ sӑrbӑtorile creştine se ȋmpletesc cu cele precreştine . Una din sӑrbӑtorile importante este Luminaţia sau ziua morţilor. Aceasta este noaptea în care se spune că sufletele morților vizitează lumea celor vii, iar oamenii merg să aprindă lumânări la mormintele celor dragi, care nu mai sunt printre noi.
Potrivit legendelor populare, în prima zi de Brumar / noiembrie, porțile dintre cele două lumi se deschid, iar acum cei plecați dintre noi pot veni să ne viziteze.
Se spune că nu e bine să primești la mormântul cuiva drag pe cineva cu care s-a certat în viață. Totodată, în această zi nu trebuie să fii zgârcit sau egoist. Pomenirea morților îndeamnă la iubirea aproapelui și la ocrotirea acestora.
În această zi nu este bine să muncești sau să speli haine. Cei bătrâni mai spun că nu e bine să dai de pomană alcool înainte unei mese calde. Nu e bine să plângi. Se spune că morții nu vor să îi vadă pe cei pe care i-au lăsat în urmă suferind.
La catolici, Ziua Morților (Luminația) este pe 2 noiembrie. Tradiția a pătruns în Transilvania într-un mediu multiconfesional și a început să fie serbată din seara de 1 noiembrie. Nefiind o încălcare a canoanelor, ziua liturgică începe din momentul în care apune soarele în ziua precedentă.
Cimitirele se luminează, mai ceva ca în noaptea Învierii, de la flăcările candelelor şi lumânărilor aprinse în dreptul fiecărui mormânt, chiar şi la cele părăginite, uitate sau ignorate de urmași. Luminația este o combinație de tradiții, datorită numeroaselor familii mixte din regiunea Transilvaniei, căci pomenile sunt caracteristice numai ritului ortodox, în vreme ce sărbătoarea în sine le aparţine catolicilor[1].
În anumite sate, se mai păstrează obiceiul de a duce apă proaspătă la morminte, la Luminație, până la răsăritul soarelui. Dar numai copiii sunt demni să facă acest gest, căci sunt puri și au suflete curate. Se spune că morților li se mai face sete și trebuie să li se dea și apă de pomană, pe lângă mâncare.
Ziua de 1 noiembrie, poate fi considerată, singura zi din an în care oamenii glumesc în cimitir. De Ziua Morților, bucuria reîntâlnirii cu sufletele rudelor trecute în Lumea de Dincolo depășește tristețea comemorării.
Aceasta sӑrbӑtoare are rӑdӑcini mai adânci decât creştinismul. Cultul morților sau cultul strămoșilor – este una dintre cele mai vechi forme de religie care a constat în cinstirea strămoșilor decedați și a rudelor moarte. Este o sӑrbӑtoare care a ajuns la noi din adâncurile istoriei, o sӑrbӑtoare care ne ȋnvaţӑ respectul unul faţӑ de altul (pentru vii şi morţi deopotrivӑ), o sӑrbӑtoare care trece peste graniţele timpului şi a prea diverselor culte creştine. Este ca sa mӑ exprim printr-o expresie la modӑ, o sӑrbӑtoare multiculturalӑ.
Fiind departe de luminile cimitirelor de acasӑ vӑ invit sӑ ne onorӑm strӑmoşii, pe toţi cei plecaţi prin aprinderea unei lumânari care sӑ le arate celor duşi cӑ drumul spre casӑ trece prin amintirile noastre frumoase. Conform tradiţiei pledez ȋmpotriva plânsului şi pentru poveşti frumoase despre cei ce nu mai sunt. Amintiţi-vӑ doar cele bune, cele care vӑ aduc zâmbetele celor adormiţi şi prin lumina gândurilor frumoase spuneţi-le ȋn seara aceasta cӑ nu i-aţi uitat.
Copiii de la şcoala româneascӑ voor participa cu un filmuleţ la festivalul BOOVIE un festival de citit, de gândit şi mai ales un festival ȋn care copiii vor fi foarte creativi.
Festivalul este In România la a cincea ediţie, anul acesta au fost invitaţi copiii din diaspora.
Secțiunea se numește, nu întâmplător, ExtRO Boovie, este posibilă în urma căștigării unei sesiuni de finanțare organizate de Departamentul Românilor de Pretutindeni și este menită să dezvolte legăturile între tinerii din interiorul țării și cei de peste graniță.
Am primit provocarea celor de la BOOVIE şi ne-am aşternut la treabӑ cu un grup de 6 copii care sub ȋndrumarea subsemnatei şi cu ajutorul unor pӑrinţi care ne-au gӑzduit şi ȋndrumat ȋn ale technicii .
Entuziasmul, talentul şi dorinţa de a face un film bun dupӑ cartea “Cei doi teribili “ de Jory John, Mac Barnett m-a uimit. Andreea, Teodora, Maria, Adi, David şi Rareş au citit cartea au extras esenţialul, au scris scenariul şi au facut filmul ȋntr-un timp record. Au muncit serios, au discutat cu interes detaliile cӑrţii dar s-au şi amuzat. Pe scurt a fost o experienţӑ frumoasӑ atȋt pentru copii cât şi pentru ȋndrumӑtor.
Cum ar spune olandezul mai avem de pus punctuleţul pe i, mici detalii de adӑugat şi vom submite filmul . Uraţi-ne succes.
E toamnӑ şi o sӑ mai fie toamnӑ o vreme de aceea vӑ propun sӑ ne amintim de Bacovia şi de versurile lui tomnatice. O toamnӑ târzie cântând la voarӑ, o toamnӑ ce plânge si se acordeazӑ tristeţilor noastre afectate de criza covid. Pe vremea lui Bacovia altfel de boalӑ bântuia societatea. Vӑ las pe voi sӑ ghiciţi care…
Deschiderea anului scolar la Scoala Romaneasca din Eindhoven
Sambata, pe 19 septembrie, dis de dimineata, copilasii inscrisi la Scoala Romaneasca din Eindhoven si parintii lor au participat cu totii la deschiderea noului an scolar 2020 – 2021. Dupa un semestru exclusiv online, doamna invatatoare Lucretia Manolache ne-a pornit pe toti la vorba de la distanta sociala impusa de masurile anti Covid. Aproximativ 30 de copii, proveniti din familiile romanilor si familiile mixte romano – olandeze din zona Nord Brabant, nordul Belgiei si Marea Britanie vor participa si in acest an la orele de limba si literatura romana, cultura romaneasca, muzica, teatru, jocuri, dansuri, traditii populare romanesti, istoria si geografia Romaniei. Impartiti pe grupe mica, mijlocie si mare, noii si mai cu state invatacei vor urma programa scolara romaneasca de pana la clasa a V a.
Pandemia ne-a invatat pe toti in primul rand cuvantul adaptare si in al doilea rand trecerea la invatamant si lucru online, asa ca, desi in Olanda regulile si masurile anti Covid permit participarea copiilor fara masca in sala de clasa, parintii pot opta, in functie de programul copiilor, la urmarirea integral online, hibrid sau doar in scoala, a activitatilor oferite de Scoala Romaneasca.
Scoala Romaneasca din Eindhoven a adunat si socializat elevi si parinti de mai bine de 10 ani. Daca in anii trecuti vizitele la muzee, ateliere de broderie si cusut ori picnuri erau evenimente asteptate si traite in limba romana, in toamna aceasta copii inscrisi la grupa mare au ocazia de a participa la un festival de trailere video despre o carte, practic un video cu viziunea copiilor despre carte. Despre acest festival eu am citit aici: https://boovie.ro/regulament-2o2o/
Din nou, adaptabilitatea si online-ul redefinesc anduranta si dorinta de a continua intalnirile pentru sprijinul identitatii romanesti, iar eu, in calitate de parinte, sunt mai mult decat bucuroasa ca dincolo de cartile in limba romana, limba vorbita in casa si continuarea sarbatoririi Romaniei acasa in Olanda, Scoala Romaneasca imi sprijina dorinta mea de a nu uita limba materna, limba inimii si a gandurilor noastre ca familie.
Va lasam niste poze, ochii copiilor va zic mai multe decat am putut eu.
Pentru cӑ chiar a venit toamna vӑ propun o poezie pe care cu toţii o ştim, fie cӑ am citit-o, fie cӑ am auzit-o cântatӑ de Nicu Alifantis. E o poezie care ȋmi vine ȋn minte de ȋndatӑ ce ruginiul toamnei ȋncepe sӑ se ghiceascӑ ȋn frunze. V-o dӑruiesc la ȋnceput de toamnӑ ȋnvelitӑ ȋntr-o dragoste mare
Cuvinte pe dinafara 